Barbarul de A. E. VAN VOGT

În adresa iniţială către patronat, după întoarcerea de pe Venus, Tews spusese printre altele: „E dificil pentru noi să ne dăm seama, dar oraşul Linn a rămas acum fără un duşman redutabil. Adversarii noştri de pe Marte şi Venus, fiind învinşi decisiv de armatele noastre în ultimele două decenii, ne aflăm acum într-o poziţie istorică unică: suntem singura mare putere din lumea oamenilor. Pare inevitabilă o perioadă nelimitată de pace şi reconstrucţie creatoare”.

S-a întors la palat având încă în urechi ovaţiile patronilor şi într-o dispoziţie de profund triumf. Spionii lui îi raportaseră că patronii îi atribuiseră mari merite în victoria de pe Venus. La drept vorbind, războiul se desfăşurase cu mult înainte de venirea lui. Şi apoi, brusc, se sfârşise aproape peste noapte.

Concluzia a fost că o contribuţie hotărâtoare la aceasta avusese şi conducerea lui ilustră. Tews nu avea nevoie de perspicacitate ca să-şi dea seama că, în asemenea împrejurări, ar putea pune în mod generos triumful pe seama lui Jerrin, şi nu s-ar ştirbi cu nimic bunul renume al altora.

În ciuda propriilor cuvinte către patronat, se trezi, în timp ce săptămânile curgeau liniştit, din ce în ce mai uluit de realitatea celor spuse: nici un duşman. Nimic de care să se teamă. Chiar şi acum, i se părea greu de crezut că universul aparţinea oraşului Linn; şi că, în calitate de lord consilier, dispunea de propriul său domeniu, într-o funcţie de mare autoritate asupra mai multor supuşi decât orice alt om.

Era un conducător devotat, desigur, s-a liniştit el grăbit, renegând mândria de moment. Vedea în mod clar marile fapte bune care ar reflecta gloria Linn-ului şi epoca de aur a lui Tews. Viziunea era atât de nobilă şi inspirată încât, pentru mult timp, se mulţumi numai să se joace cu planurile măreţe, nebuloase şi nu întreprinse absolut nimic.

A fost informat imediat ce Clane s-a întors de pe Venus. Curând a primit un mesaj de la el:

Excelenţei sale, Lord consilier Tews, Stimate unchi, Aş vrea să te vizitez şi să-ţi descriu rezultatul câtorva convorbiri între fratele meu Jerrin şi mine, legate de pericolele potenţiale pentru imperiu. Ele nu par grave, dar noi suntem deopotrivă de preocupaţi de preponderenţa sclavilor faţă de cetăţenii de pe pământ şi suntem supăraţi datorită nerecunoaşterii situaţiei prezente de către popoarele de pe lunile Jupiter şi Saturn.

Din moment ce acestea sunt singurele pericole pe care le întrevedem, cu cât mai repede vom analiza fiecare aspect al problemei, cu atât mai siguri vom putea fi că soarta Linn-ului se va afla sub controlul unei acţiuni inteligente şi că acesta nu va mai fi guvernat pe viitor de oportunism, care a fost pentru atât de multe generaţii principalul element de guvernare.

Nepotul tău ascultător, Clane.

Scrisoarea l-a iritat pe Tews. I s-a părut intrigantă. I-a adus aminte de controlul asupra oraşului Linn şi că viitorul glorios pe care îl preconiza pentru imperiu nu era împlinit, că de fapt nepoţii lui ar putea să ceară compromisuri care ar umbri frumuseţea unei victorii pe care numai el o putea bănui. Totuşi, răspunsul lui a fost diplomatic.

Dragul meu Clane, A fost o plăcere să primesc veşti de la tine şi, de îndată ce mă voi întoarce de la munte, voi fi încântat să te primesc şi să discutăm toate aceste chestiuni, până la capăt, fără compromisuri. Am dat instrucţiuni diferitelor departamente să adune date, ca atunci când ne vom vedea să putem discuta pe baza faptelor.

Tews, lord consilier.

În realitate, dăduse instrucţiuni şi ascultase efectiv o prezentare sumară a unui înalt funcţionar care era expert în ce priveşte situaţia de pe lunile lui Jupiter şi Saturn. Acestea erau locuite de triburi în variate stadii de cultură primitivă. Rapoartele recente, spicuite din interogatoriile primitivilor (barbarilor) şi de la negustorii din Linn, care vizitaseră anumite porturi de intrare, indicau că vechiul joc al intrigii şi crimei printre şefii de trib care urmăreau puterea, continuau încă.

Liniştit, în ciuda convingerii sale anterioare, că situaţia era exact cum fusese descrisă, Tews plecă în vacanţă la munte cu o suită de trei sute de curteni şi cinci sute de sclavi. După o lună, era încă acolo când veni al doilea mesaj de la Clane.

Milostive lord consilier Tews, Răspunsul la mesajul meu a fost o mare uşurare pentru mine. Mă întreb dacă aş putea şi în continuare să abuzez de bunele tale oficii şi să-i pun pe şefii de departament să determine câţi sunt încă aici şi unde sunt concentraţi. Motivul pentru această anchetă este că am descoperit executarea subită a câtorva dintre agenţii mei din Europa – marea lună a lui Jupiter, executaţi acum mai bine de un an, şi că de fapt informaţiile mele din teritoriu se bazează pe rapoarte, toate mai vechi de doi ani şi extrem de neclare. Se pare că acum aproape cinci ani un nou lider a început să unifice Europa; şi rapoartele agenţilor mei – acum când analizez datele furnizate de ei – devin mai puţin clare pe lună ce trece. Bănuiesc că am căzut victimă unei propagande pregătite cu atenţie. Dacă aşa stau lucrurile, faptul că cineva a fost destul de perspicace să-mi intercepteze canalele de informaţie, mă îngrijorează.

Desigur, acestea sunt numai bănuieli, dar pare indicat să-i punem pe oamenii tăi să facă cercetări, ţinând cont permanent că este posibil ca sursele informaţiilor actuale să fie îndoielnice.

Al dumitale servitor şi nepot credincios, Clane.

Referirile la agenţii „mutaţiei” i-au trezit amintiri neplăcute lui Tews, care trăia într-o lume de spioni. Presupun – se gândea el posomorât – că şi acum se face propaganda împotriva mea, deoarece sunt în vacanţă. Oamenii nu-şi pot da seama ce planuri măreţe punem la cale pentru stat în timpul aşa-numitei mele călătorii de plăcere.

Se întrebă dacă, dând publicitate seriei de declaraţii despre un viitor grandios, nu ar putea să le reteze criticele.

Iritarea lui dură o zi, apoi reciti scrisoarea lui Clane şi se hotărî că era de dorit să abordeze totul în mod diplomatic şi cu calm. Era necesar să se afle în situaţia de a spune că luase fără excepţie măsurile de prevedere cele mai ferme, împotriva oricărei eventualităţi.

Dădu instrucţiunile necesare, îl informă pe Clane că făcuse întocmai şi apoi începu să analizeze serios situaţia care ar apărea când Jarrin s-ar întoarce de pe Venus, după şase sau opt luni, pentru a-şi primi triumful. Propria lui întoarcere de pe Venus nu-l mai mulţumea. Nepoţii lui intenţionau să se amestece în afacerile statului şi, într-adevăr, ambii aveau dreptul legal să fie consilieri ai guvernului. Fiecare, în conformitate cu legea, avea un vot în consiliu în ce priveşte afacerile de pe Linn, deşi niciunul nu putea să se amestece în mod direct în administraţie.

Presupun – Tews recunoştea în sinea lui cu părere de rău – că nepotul meu Clane se află în deplinătatea drepturilor sale; dar îşi aminti de-o vorbă de-a mamei lui:

— Este un bărbat neînţelept acela care îşi exercită drepturile. Râse schimonosit.

În acea seară, exact înainte de a se duce la culcare, Tews avu o sclipire de fină intuiţie: Iar alunec pe panta suspiciunii – aceleaşi temeri care m-au tulburat când mă aflam pe Venus. Mă aflu sub influenţa atmosferei acestui palat detestabil.

Personal se simţea incapabil de gânduri mârşave şi accepta prezenţa lor la alţii – îşi spuse – cu cel mai mare dezgust, şi numai datorită intereselor statului.

Sentimentul datoriei – iată adevăratul imperativ sub care acţiona – era lucru cert. Recurgea la motivaţia aceasta – era nevoit s-o recunoscă – în intrigi şi comploturi, chiar dacă cel mai mărunt indiciu de intrigă îl revolta.

Conştiinţa propriei sale integrităţi îl linişti din nou pe Tews. La urma urmei, se gândi el, pot fi indus în eroare câteodată, dar nu mă pot înşela dacă rămân veşnic vigilent la pericolele din alte surse. Iar o mutaţie care se bazează pe cunoştinţe şi arme ştiinţifice este o chestiune despre care eu, ca apărător al statului, trebuie să iau act.

Acordase o atenţie considerabilă armelor de care văzuse că făcea uz Clane pe Venus. Şi, în timpul zilelor care urmară, ajunse la concluzia că trebuie să treacă la acţiune. Continua să-şi spună cât de revoltător era să facă asta, dar în final îl înştiinţă pe Clane:

Dragul meu nepot, Deşi nu te-ai simţit cu adevărat îndreptăţit să ceri protecţia la care rangul şi valoarea activităţii tale îţi dau dreptul, sunt sigur că vei fi fericit să auzi că statul este pregătit să asigure protecţia materialului pe care l-ai recuperat din subteranele zeilor şi din alte surse antice.

Locul cel mai sigur pentru tot acest material se află la reşedinţa ta din Linn. În consecinţă, voi asigura fonduri pentru a transporta în oraş orice asemenea echipamente de care dispui, de pe proprietatea ta de la ţară. O unitate de pază va sosi acolo într-o săptămână, cu transport adecvat, şi o altă unitate de pază va începe serviciul chiar azi la reşedinţa ta din oraş.

Căpitanul gărzii, răspunzător desigur în faţa mea, îţi va garanta bineînţeles toate facilităţile pentru desfăşurarea muncii tale.

Este o plăcere pentru mine, dragul meu Clane, să-ţi asigur această protecţie preţioasă dar binemeritată.

Cândva, dar într-un viitor nu prea îndepărtat, aş vrea să am privilegiul unui turneu personal, ca să pot vedea cu ochii mei ce bogăţii se află în colecţia ta, cu scopul de a le găsi utilizări ulterioare, spre bunăstarea generală.

Cu cele mai cordiale urări, Tews, lord consilier.

Cel puţin, se gândi Tews, după ce expedie mesajul şi dădu ordinele necesare forţelor armate, pentru moment materialul va fi adunat într-un singur loc. Ulterior, un control mult mai riguros este oricând posibil – nu că n-ar fi vreodată necesar, desigur.

Pur şi simplu conducătorul înţelept elabora planul pentru orice eventualitate. Până şi acţiunile celor mai dragi rude pot fi examinate obiectiv.

Imediat află că nepotul său Clane nu se opusese planului său şi că materialul fusese transportat la Linn fără incidente.

Se afla încă la palatul din munţi al familiei Linn când sosi a treia scrisoare de la Clane. Deşi scurtă, era un document social important. Introducerea preciza:

Unchiului nostru, lord consilier:

Ţinând seamă de opinia lordului Jerrin şi a lui Clane Linn că există în linn o preponderenţă periculoasă a sclavilor şi că într-adevăr starea de sclavie este cu totul indezirabilă într-un stat sănătos, se propune prin urmare ca lordul consilier Tews, în timpul guvernării sale, să stabilească, drept regulă de urmat pentru generaţia viitoare, următoarele principii: 1. Toate fiinţele umane care respectă legile au dreptul la un control neîngrădit al propriilor lor persoane.

  1. Acolo unde nu se obţine controlul neîngrădit, acesta va fi atribuit individului în mod progresiv, primele două măsuri intrând în vigoare imediat.
  2. Prima măsură prevede că nici un sclav nu va fi pedepsit fizic, pe viitor, decât printr-un ordin al tribunalului.
  3. A doua măsură prevede ca pe viitor ziua de muncă a sclavului să nu depăşească zece ore.

Celelalte măsuri schiţau o metodă de eliberare treptată a sclavilor, urmând ca până în douăzeci de ani numai incorigibilii să nu fie „liberi”, şi toţi aceştia să fie controlaţi de statul însuşi în conformitate cu legile prin care fiecare este tratat „ca individ”.

Tews citi documentul cu uimire şi amuzament. Îşi aminti de o altă vorbă de-a mamei lui: „Nu-ţi face griji din cauza idealiştilor. Mulţimea le va tăia beregăţile la momentul potrivit”. Starea de amuzament dispăru repede. Băieţii ăştia se amestecă cu adevărat în afacerile statului chiar în Linn, care este izolat în provincia lor. Fiindcă vara era pe sfârşite, se pregăti să se întoarcă în oraş. Tews, încruntat, analiză ameninţarea „pentru stat” care – i se părea – se înălţa cu viteză alarmantă.

În cea de-a doua zi după întoarcerea lui în Linn, primi o altă scrisoare de la Clane. Acesta îi solicita o audienţă pentru a discuta „acele probleme legate de apărarea imperiului, despre care departamentele tale au strâns informaţii”.

Ce l-a înfuriat pe Tews în privinţa scrisorii a fost că mutaţia nu-i dădea nici măcar răgazul să se aranjeze după întoarcere. Era adevărat că activitatea de reculegere nu-l angaja – dar era o chestiune de politeţe faţă de funcţia pe care o deţinea. Tews hotărî într-un acces de mânie rece că îndârjirea lui Clane purta toate semnele unei insulte întreţinute, intenţionate.

Trimise o notă tăioasă, ca răspuns, ce declara pur şi simplu:

Dragul meu Clane, Te voi înştiinţa de îndată ce mă voi elibera de problemele presante ale administraţiei. Te rog aşteaptă veşti de la mine.

Tews.

În noaptea aceea dormi convins că luase în sfârşit o atitudine fermă şi că sosise timpul pentru aşa ceva.

Se trezi la ştirea dezastrului.

Singurul avertisment a fost o licărire de metal oţelită pe cerul dimineţii, devreme. Invadatorii se năpustiseră asupra oraşului Linn în trei sute de navete spaţiale. Trebuie să fi spionat dinainte locurile, pentru că au aterizat în forţă, în părţile care erau înţesate cu gărzi şi la principalele cazărmi ale escadroanelor de artilerie din interiorul oraşului. Din fiecare navă debarcară două sute şi ceva de bărbaţi.

— Şaizeci de mii de soldaţi!

— Spuse lordul consilier Tews după ce studie rapoartele. Dădu instrucţiuni pentru apărarea palatului şi trimise un porumbel voiajor la cele trei legiuni cantonate în taberele din afara oraşului, ordonând ca două dintre ele să atace când vor fi pregătite. Şi apoi se aşeză palid, dar potolit, urmărind spectacolul de la fereastra care dădea în întinderea înceţoşată a oraşului Linn propriu-zis.

Totul era confuz şi ireal. Majoritatea navelor invadatoare dispăruseră în spatele marilor clădiri. Câteva stăteau în câmp, dar păreau moarte. Era greu să desluşeşti ce lupte aprige se dădeau în vecinătate. La ora nouă sosi un mesager din partea lady-ei Lydia:

Dragă fiule, Ai vreo veste? Cine ne atacă? Este un atac restrâns, sau o invazie a imperiului? L-ai contactat pe Clane?

L.

A fost adus primul prizonier, în timp ce Tews privea încruntat la propunerea dezagreabilă de a cere sfatul rudei sale. Era ultima persoană pe care dorea să o vadă. Prizonierul, un uriaş cu barbă, a mărturisit cu mândrie că era din Europa, una din lunile lui Jupiter, şi că nu-i era teamă nici de oameni, nici de zei. Dimensiunile bărbatului şi curajul fizic evident l-au înfiorat pe Tews. Dar concepţia lui naivă despre viaţă l-a consolat. Următorii prizonieri aveau trăsături fizice şi psihice asemănătoare. Şi astfel, cu mult înainte de amiază, Tews avea o imagine rezonabil de clară asupra situaţiei.

Era vorba despre o invazie barbară din Europa. Scopul ei era evident, numai jaful. Dar dacă nu acţiona cu repeziciune, Linn ar fi fost în câteva zile jefuit de bogăţiile adunate de-a lungul veacurilor. Comenzi sângeroase ieşeau de pe buzele lui Tews. Treceţi pe toţi prizonierii prin sabie. Distrugeţi-le navele, armele şi hainele. Nu lăsaţi nici o urmă a prezenţei lor, ce a poluat oraşul etern.

Dimineaţa îşi urma cursul ei lent. Tews se gândi să facă un tur de orizont al oraşului, escortat de cavaleria palatului. A abandonat planul când şi-a dat seama că ar fi fost imposibil să trimită rapoarte, dacă erau în marş. Din acelaşi motiv nu-şi putu transfera cartierul general într-o clădire mai puţin vizibilă. Chiar înainte de amiază ajunse raportul de ieşire din încercuire, care preciza că două din cele trei legiuni, cantonate în tabere, atacau în forţă la porţile principale. Veştile l-au calmat.

Începu să gândească în termenii unor informaţii mai largi şi mai importante despre ceea ce se întâmpla. Şi-a amintit cu neplăcere că departamentele lui erau probabil în posesia unor informaţii pe care – zorit de Clane – le solicitase cu câteva luni în urmă. În grabă, chemă câţiva experţi şi se aşeză posomorât, în timp ce fiecare din oameni spunea ce aflase.

De fapt, existau o groază de date. Europa, marea lună a lui Jupiter, fusese locuită din timpuri legendare de triburi care se certau fioros. Atmosfera sa vastă se spune că a fost creată artificial, cu ajutorul zeilor atomului de către oamenii de ştiinţă din epoca de aur. Ca orice atmosferă artificială, ea conţine o mare proporţie de gaz, teneol, care primeşte lumina solară dar nu permite degajarea unei cantităţi mari de căldură în spaţiu.

Începând cu aproximativ cinci ani în urmă, călătorii începuseră să întocmească rapoarte despre un conducător, numit Czinczar, care unifica, fără milă, toate fracţiunile rivale ale planetei într-o singură naţiune. Pentru un timp a fost un teritoriu atât de periculos, că negustorii aterizau numai în porturile de intrare specificate. Informaţia pe care o primiseră era că încercarea lui Czinczar de unificare eşuase. După aceea, contactul devenise din ce în ce mai confuz, şi era clar pentru Tews, care asculta, că noul conducător reuşise de fapt în cuceririle lui şi orice cuvânt care contrazicea acea afirmaţie era propagandă. Vicleanul Czinczar pusese stăpânire pe mijloacele de comunicaţie şi manipulase, în timp ce îşi consolida poziţia printre forţele barbare ale planetei.

Czinczar. Numele avea o cadenţă sinistră, un inel de violenţă dezlănţuită, un zăngănit aspru, metalic. Dacă un asemenea bărbat şi adepţii lui ar scăpa cu măcar o parte din averea care se putea strânge din Linn, sistemul solar locuit s-ar face ecoul acestei isprăvi. Guvernul lordului consilier Tews s-ar prăbuşi ca un castel din cărţi de joc.

Tews ezita. Avea un plan care ar fi avut mai mulţi sorţi de izbândă dacă era aplicat în mijlocul nopţii. Dar asta însemna să dea atacatorilor un răgaz suplimentar de câteva ore, pentru jaf. Hotărât să nu mai aştepte, expedie un ordin către a treia legiune, încă neangajată în luptă, să pătrundă în tunelul care duce în centrul palatului.

Ca măsură de prevedere, şi cu scopul de a distrage atenţia conducătorului duşman, trimise un mesaj lui Czinczar printr-un ofiţer barbar capturat. În el menţiona despre nebunia unui atac care ar avea ca rezultat numai represalii sângeroase asupra Europei însăşi şi sugera că încă mai era timp pentru o retragere onorabilă. Toate acele intrigi erau o greşeală. Czinczar concentrase o armată mare în scopul capturării detaşamentului imperial. Şi aşteptase, în speranţa că va afla dacă lordul consilier se afla sau nu în interiorul palatului. Prizonierul eliberat, care transmisese mesajul lui Tews, îi confirmase prezenţa înăuntru.

Atacul în forţă, care a urmat, a dus la capturarea palatului central şi a tuturor celor dinăuntru şi i-a surprins pe legionarii care începuseră să apară din coridorul secret. Oamenii lui Czinczar au turnat tot petrolul, din rezervoarele mari ale palatului, în coridorul înclinat şi i-au dat foc.

Astfel a murit o întreagă legiune de oameni.

În noaptea aceea, o sută de nave de rezervă ale barbarilor au aterizat în spatele soldaţilor linneeni care asediau porţile. Şi dimineaţa, când barbarii din interiorul oraşului au lansat atacul, cele două legiuni rămase erau distruse.

Lordul consilier Tews nu ştia nimic din toate astea. Craniul său fusese predat cu o zi înainte bijutierului favorit al lui Czinczar pentru a fi placat în aur linnean şi transformat într-un pocal, slujind astfel la sărbătoarea celei mai mari victorii a secolului.

Vestea căderii oraşului Linn fusese un adevărat şoc pentru lordul Clane Linn, care analiza registrele proprietăţii sale de la ţară. Cu excepţii nesemnificative, tot materialul său atomic era la Linn. Îi dădu drumul mesagerului care, nesăbuit, rostise cu voce tare vestea în timp ce intra pe uşa direcţiei de contabilitate. Apoi se aşeză la birou şi îşi dădu seama că ar fi mai bine să accepte pentru moment cifrele contabililor sclavi privind proprietatea.

Lasă un răspuns